Acum realizez că ziua în care m-am întors spre cele ale mele e asemănătoare cu 11.11.11, atunci când eram răcită bocnă și totuși a trebuit să vorbesc în fața a 200 oameni. Acum nu-s răcită, dar tare obosită, și răgușită de 3 săptămâni (tare frică îmi e să nu rămân așa).
Am început să simt zăpada, atmosfera de iarnă și am început să refac drumul anului, recensământul întâmplărilor și importanța lor. Și, acum, mi-am dat seama că lăsăm viața să treacă pe lângă noi de prea multe ori, că din frică ori nu știu ce altceva, aruncăm la o parte lucruri pe care le-am putea prețui mai târziu.
Anul încă nu s-a încheiat și încă nu m-am gândit suficient pentru a-i pune o etichetă, însă vreau să mă duc să mă arunc în zăpadă! Și-apoi să mă odihnesc…
Fericito, ai zapada !
Ptiiii, și încă cum! A fost cod galben la noi, cu viscol și tot tacâmul!
Mai sa fie, si mai e? Ca trebuie sa aterizez in curand
Eu știam că s-a terminat azi la ora 12.
De unde vii?
FR
FERICITO!!!!!
Ca sa vezi
Niciodata nu ne multumim cu ceea ce avem 
Cât ar avea omul, se pare că tot mai vrea.
Mă gândesc uneori și eu la retrospectiva acestui an 2012, care nu a fost chiar cel mai bun al existenței mele
E bine totuși să luăm totul ca o experiență ce ne ghidează spre bine.
Ancuta, acum aproape un an, chiar m-am aruncat în zapada, literalmente…
aici:
http://incaunipocrit.wordpress.com/2012/03/14/weekend-de-rachete-in-andorra/
He he, dacă nu-i cald, măcar să profităm de zăpadă!